Go to content

Cainii in religie si folclor


 Cainii nu au fost priviti intotdeauna cu ochi buni de catre religiile importante. Deseori au fost considerati ca necurati sau impuri, probabil datorita faptului ca in timpurile cand actualele religii erau scrise, marea majoritate a cainilor erau animale care mancau din gunoaie, fiind chiar necrofagi.
 Unele dintre aceste religii si culte tolerau existenta cainilor la periferia societatii pentru ca ei serveau unui scop: mentineau strazile curate de gunoaie si hoituri.

Religia, Hinduismul, Religiile stravechi si folclorul cultural

 Multe religii au promovat o relatie de iubire/ura fata de caini. Desi unele considerau cainii a fi impuri, altele ii pretuiau ca tovarasi, muncitori sau, pur si simplu, animale inocente, in scrierile religioase, cainii sunt deseori asociati cu moartea sau viata de apoi. Unii credinciosi considerau cainii a avea un simt mult mai dezvoltat al perceperii mortii, iar latratul lor putea fie alunga, fie anunta moartea. Alte culturi relateaza povesti in care cainii au contribuit la crearea civilizatiei, au afectat modul in care oamenii au experimentat moartea, sau erau purtatori de cuvant ai umanitatii.
 Intrebarea daca au sau nu cainii suflet este una pe care religiile moderne au abordat-o sporadic, concluzionand, in general, ca acest lucru nu este adevarat. Cu toate acestea, multe religii antice, cum ar fi egiptenii, credeau totusi ca au suflet. Ei si-au manifestat aceasta credinta ingropand cainii alaturi de stapanii lor pentru protectie si tovarasie in viata de apoi si chiar prin adularea unor semizei canini.
 Cainii au luat deseori rolul de buni sau rai - prezenta lor fiind fie un semn bun, fie unul rau. In unele religii, ei au fost considerati urmasi ai diavolului sau ai altor zeitati rele, in vreme ce in altele ei sunt considerati mesageri ai zeilor sau zei in sine.

Iudaismul, Crestinismul, Islamismul, Budismul

 In Iudaism, cainii sunt considerati animale murdare; in vremea cand Torah a fost scrisa, cainii traiau deseori in haite, mancand din gunoaie si cateodata hranindu-se chiar cu cadavre umane. Aceste haite de caini salbatici erau de multe ori purtatori de boli si puteau fi periculosi, asa ca dispretul talmudic fata de caini provenea, cel putin partial, din conduita sociala menita a proteja oamenii de bolile pe care cainii le purtau.
 Cu toate acestea, cainii nu sunt mereu rai in traditiile evreiesti. Pentru ca ei au ramas tacuti atunci cand israelitii si-au inceput exodul din Egipt, Talmudul invata evreii sa "tolereze" cainii. Pe langa aceasta, Talmudul prezinta cainii ca fiind credinciosi si protectori fata de stapanii lor: Dumnezeu i-a dat lui Cain un caine ca simbol al protectiei.
Desi exista si unele reprezentari negative ale cainelui in Crestinism, dintre religiile dominante din lumea actuala, aceasta este cea mai toleranta. Unii crestini cred ca pastorii care l-au vizitat pe Iisus au adus caini cu ei. Deseori, cainii sunt ilustrati din acest motiv in scenele nasterii. In Grenada, crestinii cred ca pastorii au avut trei caini cu ei: Cibila, Lubina si Malampo.
 Multi sfinti sunt infatisati ca avand companioni canini. Se crede ca Sfantul Patrick a fost ghidat de mai multe ori in timpul vietii sale de un caine mare si gri, pe al carui piept se putea vedea semnul unei cruci albe. Sfanta Margareta de Cortona este deseori infatisata cu un caine care o trage de rochie pentru ca, spun scrierile, ea a fost trasa prima oara in biserica de un caine. Grigio, un metis gri, a fost protectorul Sfantului Giovanni Melchior, sau Don Bosco. Bosco a fost un preot care a avut grija de copiii din mahalale din Turin, Italia. Grigio se pare ca i-a salvat viata preotului de mai multe ori. Printre toate povestirile despre sfinti si cainii lor pare a se evidentia o tema comuna, aceea a cainilor ca mesageri ai Domnului, asigurand siguranta sfintilor sau testandu-le loialitatea.

 Cainii sunt considerati atat de impuri de catre Islamism incat fundamentalistii considera ca doar atingerea unui caine necesita purificari ritualice. Un castron din care a mancat un caine nu poate fi folosit decat dupa ce a fost spalat cu apa de sapte ori, iar apoi frecat cu pamant.
 Desi cainii sunt considerati necurati, profetul Mohammed a optat sa nu ii extermine din doua motive: 1. deoarece Allah i-a creat si numai Allah ii poate distruge; si 2. datorita abilitatilor lor dovedite de a-i ajuta pe vanatori si pastori. Mohammed, se spune, chiar avea propriul sau caine de vanatoare. Acesta a comandat insa uciderea tuturor cainilor negri cu semne albe deasupra ochilor, care erau considerati semne ale diavolului.
 Intr-o scriere islamica se povesteste despre un musulman care oferea apa unui caine insetat. Un membru al grupului sau i se plange lui Mohammed ca omul este impur pentru ca a atins cainele. Mohammed il pedepseste aspru pe cel de-al doilea om, spunand ca primul este un musulman mai bun datorita compasiunii si bunatatii manifestate fata de animale.

 Cainii apar ocazional in scrierile budiste pentru a ilustra nevoia de a fi bland si generos. Calugarul Asanga de exemplu, dorea sa-l intalneasca pe Buddah Maitreya, astfel incat sa poata invata de la el. Dupa ce a meditat timp de 12 ani, Asanga a iesit din pestera sa cu un simt sporit al constiintei. Intalnind un caine pe moarte acoperit de viermi, Asanga a incercat sa-l ajute prin indepartarea viermilor cu limba astfel incat sa usureze suferinta cainelui, dar sa nu raneasca viermii. In acel moment, Bodhisattva Maitreya, Budda viitorului, a aparut in locul cainelui si l-a laudat pe Asanga pentru compasiunea si puritatea gandirii sale. El a fost de acord sa devina invatatorul lui Asanga pentru ca prin actiunea sa, calugarul dovedise ca este pregatit.
Cainii au capatat un rol si mai mare pe masura ce budismul s-a raspandit in Asia. Simbolul budist, Cainele Fo (care inseamna Budda), reprezinta un leu pe care Budda l-a dresat sa il asculte ca un caine. Cainii Fo sunt deseori vazuti la intrarile in temple: intr-o parte, masculul cu laba dreapta stand pe o sfera, iar in cealalta femela cu laba sa stanga pe gura unui pui. In India, locul de nastere al lui Budda, leii sunt animale binecunoscute si respectate. Atunci cand budismul a ajuns in Asia de Est insa, chinezii au avut o alta interpretare a figurinei omniprezente. Pentru ca nu exista lei in China si putini chinezi vazusera sau auzisera vreodata de unul, ei au adaptat conceptul de Caini Fo la un animal cu care toti erau familiarizati: cainele.
Imparatul Ming Ti din dinastia Han, a fost primul care a imbratisat budismul. Cu toate acestea, el dorea propriul sau leu asa ca a decretat ca Pechinezul arata ca un leu si l-a numit Cainele leu sau Cainele Fo.
Acesti caini au ajuns intr-un final sa reprezinte budismul si pe Ming Ti.
Mai tarziu, in Tibet si Japonia, Lhasa Apso, Spanielul tibetan si Shih Tzu au ajuns si ei sa reprezinte Cainele Fo. Cu timpul, aceste rase au capatat o importanta asa de mare in China incat au fost considerati simbolul regalitatii si nu puteau trai decat in interiorul zidurilor Orasului Interzis. Un imparat Ming din dinastia Tang, chiar s-a casatorit in mod legal cu un Pechinez.

 
Cainii sunt asociati cu zeul hindus Shiva, care deseori este prezentat ca acompaniat de patru caini. Animalele reprezinta Vedas, care sunt cele mai vechi scripturi hinduse. Mahabharata, o veche povestire religioasa, are in prim plan un caine. In ea, fratii Pandava se inalta in rai, sau Swarga. Ei sunt urmati in calatoria lor de un caine. Calatoria este periculoasa insa, si unul cate unul, fratii mor pana cand ramane doar ultimul, Yudhishthira. Indra, stapanul raiului apare intr-o caleasca aurita si ii ofera lui Yudhishthira sa vina cu el in rai. Acesta, insa, nu vrea sa il paraseasca pe caine, singurul sau companion ramas in viata. Indra argumenteaza ca animalul este impur si nu poate intra in Swarga, dar Yudhishthira insista ca nu isi va abandona insotitorul credincios. Deodata, zeul Dharma (sau in unele scrieri, Yama, zeul mortii) apare din trupul cainelui si il binecuvanteaza pe Yudhishthira pentru loialitatea si compasiunea sa fata de animal. Indra are de asemenea un caine, Sarama, care serveste ca mesagerul zeului. Sarama era cateodata asociat cu zorile, anuntand ridicarea lui Indra. Sarama gasea de asemenea vaci care fusesera furate de la Indra si le aducea acasa. Se spune ca Sarama a fost parintele cainilor lui Yama, zeul mortii. Acesti caini serveau ca mesageri intre taramul muritorilor si cel al mortii, chemand oamenii la moarte. Rugaciunile pentru o viata lunga includeau mesaje de a nu urma cainii lui Yama. Varuna, zeitatea hindusa a cerului, care sustine atat raiul cat si pamantul, avea de asemenea un caine.

 In religiile stravechi, cainii (ca si alte animale) jucau un rol mult mai important decat in cele actuale. In religiile politeiste multi zei si semizei erau reprezentati sub forma de caini, iar imagini ale acestora se gasesc in desenele religioase. Egiptenii antici de exemplu slaveau un zeu canin, Anubis. Acesta era judecatorul si zeul vietii de apoi. Faraonul Tutankhamon a fost ingropat impreuna de cainele sau credincios, Abuwitiyum, astfel incat acesta sa il insoteasca in viata de apoi. Si alte religii si culturi antice ingropau cainii alaturi de stapanii lor, aparent pentru a-i proteja in viata de apoi. Unii caini erau ingropati cu banii proprii.
 Grecii prezentau deseori cainii ca mesageri ai zeilor sau semizeilor. De exemplu, locatia celui mai vestit altar inchinat lui Heracles, Cynosarges, a fost aleasa pentru ca un caine alb a luat ofrandele puse pe altarul initial si le-a mutat in acel loc. Numele, Cynosarges, inseamna "caine alb".
 Cainii apar deseori in folclorul popoarelor. Cainii au fost vazuti atat ca si caracatere pozitive, cat si negative. Cainii negri in special sunt considerati rai si aducatori de moarte in povestiri. In India, insa, cainii salbatici de pe dealurile din Punjab sunt denumiti caini ai lui Dumnezeu si nu trebuie omorati.
 Cainii apar, de asemenea, in unele povestiri ale indienilor americani. Tribul Kato din California infatiseaza pe Creator Nagaicho, ca avand un caine inca dinainte de crearea Pamantului. Din acest motiv, membrii tribului sunt mai respectuosi cu cainii decat oricare alt trib, dand cainilor nume si permitandu-le acestora sa doarma in interior. Tribul Shawnee crede ca creatorul lor este o zeita numita Bunica Noastra, Kohkumthena. Kohkumthena a fost urmata de nepotul si de cainele ei atunci cand crea ultimele retusuri ale lumii. In folclorul Shawnee, Kohkumthena sta pe marginea unui drum in apropierea taramului mortii impletind un cos. Dar in fiecare noapte, cainele ei il desfacea. In acest mod, cainele se opunea ca lumea sa fie terminata in totalitate vreodata.
 Poporul Ifugao din Insulele Filipine infatiseaza un caine in povestea crearii lumii. Regele lumii cerului, Kabigat, a venit pe Pamant impreuna cu cainii sai pentru a vana. Dar pentru ca pamantul era atat de plat si lipsit de trasaturi, el nu ii putea auzi cand latrau. Pentru a-i auzi, el a creat muntii, dealurile si vaile.
 Exista multe mituri africane despre caini, atat pozitive, cat si negative. Poporul Nandi din Africa de Est considera ca moartea le-a fost adusa oamenilor atunci cand un caine le-a cerut ca el sa bea lapte prin paiul lor. In schimb, ei au turnat laptele pentru caine intr-un trunchi gol de copac. Cainele s-a simtit ofensat si a creat moartea pentru oameni. Oamenii din tribul african Dahomey povestesc un mit despre un caine care media o cearta intre trei zei. In schimb, zeii i-au oferit cainelui trei binecuvantari, facand cainii paznicii tuturor femeilor, conducatorii tuturor spiritelor si sfetnicul oamenilor.
 In culturile germanice si nordice, zeul Odin avea caini sau lupi care sa il protejeze. Populatia Sami din nordul Finlandei, Suediei si Norvegiei credea ca ei sunt descendenti fie din caini, fie din reni.
Si mongolii credeau ca ei se trag dintr-un caine fie ca erau creati dintr-un copac si apoi alaptati de catre un caine.
 Populatia Koryaks din Siberia crede insa ca aceste animale au fost create de Creator, Ememquet insasi, si sotia sa, Miti. El a creat un caine din penisul sau, iar ea a creat altul din vulva sa. Atunci cand cei doi zei erau despartiti, ei au dat cainilor puterea vorbirii si i-au folosit ca mesageri.

Cainii in cultura populara


Niciun alt animal nu a fost atat de prezent in cultura populara asa cum a fost cainele. Cainii sunt prezenti in literatura, arta, media, televiziune, film si pe internet. Desene cu caini au fost gasite pe peretii pesterilor si, totusi, inca mai sunt animalele best-seller ale Hollywoodului. Aceasta prezenta masiva nu este totusi surprinzatoare daca luam in considerare ca aceste animale reprezinta o parte importanta din viata noastra.
Numai in Statele Unite exista 60 de milioane de caini tinuti ca animale de companie, in Europa peste 50 de milioane asa ca putem spune cu siguranta ca acestia reprezinta un caracter cu care, noi toti, putem relationa.
Chiar si in zilele noastre, cainii au un mare simbolism pentru noi: in filme si carti sunt folositi pentru a exprima lectii morale si povesti de curaj, si ne bazam pe ei pentru a personaliza evenimente de o mare semnificatie culturala, asa cum ar fi tragediile de la 11 Septembrie.


Cainii in literatura


De la marii autori pana la povestirile usoare cu catelusi, cainii apar deseori in literatura. S-ar putea ca genul in care cainii apar cel mai des sa fie povestile pentru copii, de la clasicele "Unde creste feriga rosie" si "Old Yeller" pana la povestirile moderne cum ar fi "Caine bun", "Cari" si "Clifford, marele caine rosu". Unul dintre cei mai faimosi caini din literatura este Charley din jurnalul de calatorie al lui John Steinbeck "Calatorii cu Charley: in cautarea Americii". Cunoscutul autor a calatorit de-a lungul Americii intr-o rulota impreuna cu pudelul sau, documentandu-se in aceasta calatorie. Alte carti clasice in care apar caini sunt "Chemarea salbaticiei" si "Colt Alb". Aceste doua romane scrise de Jack London prezinta cainele ca un animal nobil si un prieten loial, asa cum apare si in cartile contemporanului acestuia, Zane Gray cum sunt "Calaretii inteleptului Purpuriu" si "Omul padurii".
Aparitia cainilor in literatura dateaza de acum cateva mii de ani. In Odiseea lui Homer, cainele lui Odisseus, Argos, este singurul membru care il recunoaste pe acesta dupa absenta de 19 ani.
Literatura antica indiana si persana mentioneaza cainii, iar mai multi filozofi greci, printre care si Platon, discuta rolul cainelui in societatea greaca. De asemenea, cainii pot fi intalniti si in literatura vikingilor si celtilor. Aesop, marele fabulist grec, a prezentat cainii in multe dintre fabulele sale. inclusiv in "Cainele si bucatarul" sau "Vulpea, cocosul si cainele". Mai tarziu, Chaucer a scris despre caini, iar Shakespeare a mentionat cainii in mai multe opere ale sale. Una dintre piesele de teatru, "Cei doi gentlemeni din Verona" are chiar si un personaj canin, Crab. Cainii sunt prezenti si in poezia lui Walt Whitman. Rudyard Kipling si in epitaful pentru cainele Terranova al Lordului Byron, Boatswain. Faimoasele versuri, inclusiv,
"The poor dog, in life the firmest friend.
The first to welcome. foremost to defend"
( Saracul caine, in viata cel mai bun prieten/
Primul ce te primeste, dar mai intai te apara")
- ii sunt deseori atribuite Lordului insusi, dar de fapt au fost scrise de bunul sau prieten, John Cab Hobhouse.
In "Peter Pan" copiii familiei Darling sunt supravegheati de un exemplar din rasa Terranova, care se numea Nana, pentru ca familia era prea saraca pentru a-si permite sa angajeze o bona.

Cainii in arta


De la desenele rupestre din Africa de Nord si pana la benzile desenate din ziarul de duminica, cainii au fost prezenti in arta inca de cand oamenii au inceput sa o creeze. Unele dintre primele desene care infatiseaza caini ii prezinta pe acestia ca insotind vanatorii. Cel mai vechi desen al unui caine a fost descoperit in Persia, pe teritoriul Iranului de astazi, si este datat de prin anul 7.000 i.Hr. El prezinta un caine ajutandu-si stapanul la vanatoare.
Englezii, care iubesc foarte mult cainii, sunt lideri atunci cand vine vorba de caini in arta, prezentand in general scene de vanatoare si alte imagini ale cainilor de vanatoare. In special in perioada Evului Mediu, tapiterii care prezentau cainii regali alergand vanatul, erau foarte populare. Un artist englez foarte cunoscut a fost Sir Edmund Landseer, care a pictat frecvent caini. El si-a pictat atat de des exemplarele sale din rasa Terranova, care aveau blana alb cu negru, incat numele sau a devenit sinonim cu acesti caini. Exemplarele de Terranova cu blana alb cu negru sunt cunoscute ca Terranova Landseer.
Cainii apar si in arta religioasa in aproape toate religiile cunoscute. Crestinii ii infatiseaza ca insotitori ai ingerilor, hindusii infatiseaza unele dintre zeitatile lor sub forma de caini, ca fiind carati de catre caini, sau fiind protejati de acestia; iar budistii chinezi au doua statuete ale cainilor Fo care pazesc majoritatea templelor. Desi cainii Fo erau la origini lei imblanziti, multe dintre rasele asiatice pitice de caini, inclusiv Pechinezul, au ajuns sa fie cunoscuti ca si Caini Fo.
In ultimii ani fotografia a dominat prezenta cainilor in arta. Cartile foto cu caini variaza de la atat de bine primita "Dog Dogs" de Elliot Erwitt, care prezinta peste 500 de fotografii ale unor caini din toata lumea, pana la pozele facute cainilor din rasa Weimaraner ce apartin lui William Wegman.

Cainii si Media


Deoarece cainii umanizeaza asa de bine oamenii, persoanele publice ii aleg adeseori ca insotitori. Politicienii, de exemplu, sunt cunoscuti pentru modul in care folosesc in momentele potrivite cainele familiei pentru a se face mai placuti publicului larg.
In timpul scandalului cu Monica Lewinsky, presedintele Bill Clinton a cumparat un Labrador Retriever ciocolatiu pe care l-a numit Buddy, si care a fost ales special pentru rasa si culoarea sa, ca sa imbunatateasca imaginea lui Clinton ca familist. Presedintele Richard Nixon a concentrat folosirea cainelui familiei pentru imbunatatirea imaginii in ceea ce a ajuns sa fie cunoscut ca "discursul Checkers".
Dupa ce a fost acuzat ca a acceptat cadouri politice ilegale, Nixon a aparut la televizor impreuna cu Checkers, Cockerul Spaniel al familiei, spunand audientei americane ca singurul cadou pe care l-a primit vreodata a fost Checkers. Nixon a spus ca fetele sale il iubeau pe Checkers si ca nu avea de gand sa il returneze, chiar daca acest lucru reprezenta o crima. Prin acest discurs a castigat inimile privitorilor si, probabil, atat scaunul de vicepresedinte cat si de presedinte.
Un alt presedinte insa a fost stigmatizat atunci cand a incercat sa isi ridice cainele, Him din rasa Beagle, de urechi. Infama fotografie a presedintelui Lyndon Johnson tragandu-l de urechi pe Him, in timp ce acesta se zbatea evident de durere, i-a afectat in mod permanent imaginea publica.
Caricaturistul sportiv de la inceputul secolului al XX-lea T.A. Dorgan a desenat un Dachshund pe o chifla pentru a infatisa un frankfurter, de aici si numele de "hot dog".
Cainii au ajuns in media si in alte moduri. Starea proasta a unui caine sau a unor pui abia fatati a reusit intotdeauna sa creasca audientele. De exemplu, salvarea unui caine abandonat pe un vas pescaresc japonez care se scufunda a tinut prima pagina timp de saptamani, in vreme ce uciderea unui Bichon Frise, in anul 2000, in timpul unui incident auto a electrizat activistii pentru drepturile animalelor.
In momentele de criza, cainii sunt adeseori prezentati in media. De exemplu, eforturile de salvare a cainilor din timpul inundatiilor si dezastrelor naturale sunt deseori transmise in media. Dupa incidentele din Oklahoma din anul 1996 si din S.U.A. din 11 septembrie 2001, cainii de cautare si salvare au fost prezentati in media din toata lumea.
Un alt domeniu in care cainii apar destul de mult este cel al publicitatii. Fie pentru a prezenta o companie sau o organizatie intr-o lumina mai sensibila sau pentru a scoate in evidenta cu umor un produs sau mesaj, ogari tristi au cerut donatii, au promovat orice, de la camioane la hartie igienica si chiar au fost folositi pentru a inspira patriotism in momente de razboi sau conflict. Indiferent daca mesajul este comercial sau patriotic, perceptia cainilor ca fiind tipic americani i-a transformat in purtatori de cuvant populari.

Cainii in filme si televiziune


De la Lassie la Benji si Rin Tin Tin, cainii au jucat in filme inca de la aparitia acestora. Cainii sunt inca cele mai frecvent intalnite animale atat pe marele, cat si pe micul ecran, inceputul lor actoricesc dateaza inca de pe vremea filmului mut. Cel mai mare star al Americii era Rin Tin Tin. Dupa cum ii spune si numele. Rin Tin Tin este un Ciobanesc german gasit in Franta de catre un soldat american in timpul Primului Razboi Mondial. Rin Tin Tin a descoperit prima oara faima in filmul mut "The man from Hell's River", dar a putut sa faca trecerea la filmul cu sonor, asta spre deosebire de multe dintre starurile vremii. De fapt, se spune ca seria de filme de succes cu interpretul canin este cea care a scapat studiourile Warner Brothers de la faliment. Cariera lui Rin Tin Tin nu s-a incheiat nici macar dupa moartea sa din anul 1932. De atunci, descendentii sai (cat si cativa alti Ciobanesti germani) au servit ca Rin Tin Tin in filme, si aparitii promotionale. Rin Tin Tin-ul actual este, de fapt Rin Tin Tin al XI-lea. Faptul ca personajul Rin Tin Tin a fost interpretat de catre mai multi actori nu este un lucru unic; este frecvent intalnita practica sa se foloseasca mai multi caini pentru a prezenta un caracter canin intr-un show sau film. Un caine s-ar putea sa fie cel mai bun la trucuri, dar sa nu fie deloc bun la expresivitatea faciala. Sau s-ar putea sa fie folositi mai multi caini datorita orelor indelungate de filmare. Dresorii ar putea sa creasca descendentii cainilor care inter-preteaza personaje de succes in speranta obtinerii de stramosi asemanatori cu originalul, asa cum s-a facut cu Rin Tin Tin, Lassie si Buddy din Air Bud, care a trebuit sa fie inlocuit atunci cand a fost diagnosticat cu cancer (Buddy a murit intr-un final ca urmare a acestei boli). Chiar si Eddie, din serialul Frasier, are un inlocuitor, pe fiul sau Enzo. In alte cazuri, dresorii pur si simplu cauta inlocuitori care sa semene cu originalul, asa cum a fost cazul lui Benji si Sandie din serialul Annie. Oricum este realizat programul, exista mari sanse ca si cainele dumnevoastra preferat de la televizor sa fie in realitate doi sau chiar mai multi caini.

Cainii pe Internet


Cainii au o prezenta bogata pe Internet, avand site-uri, bloguri, forumuri si liste. Cei care au grija de caini folosesc Internetul pentru a pune intrebari in legatura cu sanatatea, dresajul, comportamentul si ingrijirea generala, si cateodata pentru a impartasi anecdote si a se "lauda" cu poza puiului lor. Introduceti orice subiect legat de caini intr-un motor de cautare si mai mult ca sigur ca veti gasi cel putin o pagina, sau zece.
Expertii insa avertizeaza ca foarte multe dintre informatiile de pe Internet sunt incorecte, netestate sau din surse indoielnice. Pentru intrebari veterinare sau etologice este mai sigur sa va adresati unui cabinet, unui medic veterinar certificat sau unui dresor.
In acelasi timp, documentarea in legatura cu o noua rasa sau o noua activitate este extraordinar de usor de facut cu ajutorul Internetului si cu certitudine a dus la o intelegere mai profunda a companionilor nostri canini.

Interpets International
+40 761 767 767
Lassiter64@gmail.com

Back to content