Domesticirea cainilor de rasa - Anunturi caini de rasa de vanzare

Go to content

Main menu:

Totul despre cainele tau > Istoria Cainilor



Domesticirea cainelui


 Daca tot spunem ca isi au originile intr-un animal salbatic, cum au ajuns cainii sa fie domesticiti?
 Oamenii de stiinta se contrazic atunci cand vine vorba de varsta cainilor domestici. S-au desprins ei din lupi sau dintr-un stramos asemanator lupului acum 135.000 de ani asa cum sustine un cercetator sau au aparut acum 12.000 - 15.000 de ani, atunci cand sunt datate primele semne ale existentei lor? A evoluat cainele domestic pe care il cunoastem acum catre prezenta sa stare de existenta dupa ce oamenii au inceput sa isi faca asezari permanente, acum 15.000 de ani? Indiferent de situatia in care au devenit o specie separata acum 100.000 de ani sau acum 10.000 de ani stim cu siguranta ca acestia nu erau animalele domesticite pe care le cunoastem astazi pana nu si-au intersectat destinele cu ale oamenilor.
 Este general acceptat faptul ca stramosii cainelui au fost atrasi initial catre adaposturile umane datorita oportunitatilor de a-si obtine hrana. Ei au venit aici pentru a manca resturi de mancare sau gunoaie, cat si deseuri umane care erau aruncate la marginile asezarilor. Cu timpul, satenii s-au obisnuit cu aceste animale; poate chiar le-au considerat utile pentru eliminarea gunoaielor si a resturilor inaintea aparitiei altor animale mai putin dorite. Pe masura ce acesti caini din jurul satelor au devenit teritoriali, probabil au inceput sa latre la alte animale care se apropiau sau la straini. Este posibil ca satenii au inceput sa aprecieze avertizarile timpurii datorate latraturilor si comportamentelor teritoriale pentru a indeparta animalele periculoase sau doar deranjante.
 Cu timpul, satenii probabil au inceput sa recunoasca anumiti caini din sat - poate chiar dandu-le nume sau luand un pui pentru a-l creste spre distractia copiilor. Cumva, odata cu trecerea anilor, cainii au devenit o parte integranta a lumii satelor - traind in interiorul granitelor lor si nu la periferie ca pana atunci. Un vanator probabil a descoperit ca unii dintre caini puteau lua urma sau puteau fi de ajutor la doborarea prazii de talie mare. Ei au inceput sa ia acesti caini impreuna cu ei la vanatoare, folosindu-se de capacitatile olfactive superioare si de viteza lor pentru a captura hrana. La un moment dat, satenii au inceput sa isi creasca propriile animale de ferma, iar slujba cainilor a fost orientata spre a pazi cirezile. In urmatorii 10.000 de ani, cainii au devenit animale de ajutor de-a lungul continentelor, fiind folositi pentru mai multe slujbe. Ei erau dresati sa pazeasca oamenii si cirezile de animale, sa vaneze, sa mane turmele si sa traga sanii sau alte vehicule de transport.
 Domesticirea cainilor a aparut pe intreg mapamondul cam in acelasi timp - aparent fara legatura. Se pare ca taranii din Asia, Africa si Europa si-au inceput relatiile cu cainii, intr-un mod asemanator, intamplator.  ...Exista doua tipuri de Canis familiaris, desi din punct de vedere tehnic nu sunt subspecii: cainii pariah si cainii cu adevarat domestici. Cainii pariah continua sa traiasca la marginea asezarilor, supravietuind doar printr-un comportament asemanator stramosilor canini. In acelasi timp, rudele lor apropiate, cainii domestici, traiesc in casele noastre si isi impart viata cu noi. Cainii pariah traiesc in zone urbane, in gropile de gunoi, si zone fara populatie. Unii traiesc si in zone rurale. Sunt deseori gasiti in tari subdezvoltate, dar exista de asemenea si in tari mai dezvoltate, in special in zone sarace. Cainii domestici si cainii pariah isi intersecteaza deseori drumul si nu este iesit din comun ca o categorie sa devina, in decurs de una sau doua generatii, cealalta.

Cronologia domesticirii


 Cercetarile recente arata ca domesticirea cainilor a avut loc undeva acum 10.000-15.000 ani. Aceleasi cercetari au aratat ca oamenii au fost insotiti de caini cand au traversat Podul de Pamant Bering, acum aproximativ 13.000 ani. atunci cand primii oameni au trecut din Asia in America continentala. Primele dovezi ale coabitarii dintre oameni si caini dateaza din anii 7.000 i.Hr.
 Inca de la domesticirea lor, cainii ne-au acompaniat si servit in multe moduri. Ne-au fost companioni si parteneri de lucru. in unele culturi, le-am consumat carnea ca hrana, in altele i-am rasfatat. Cainii pot fi intalniti in literatura si arta antica, iar cateva culturi vechi chiar s-au rugat lor.
 In arta egipteana, ce dateaza de prin anii 4.500 i.Hr, sunt prezentati caini care seamana foarte mult cu rasele actuale de caini vanatori. Cainii vechilor egipteni erau respectati si cateodata considerati mesageri ai zeilor. Unii zei erau chiar infatisati ca fiind in parte caini, cum ar fi zeul cu chip de sacal, Anubis, si zeul Seth care avea corpul unui caine. Nu era neobisnuit ca unii caini sa fie mumificati. Egiptenii foloseau cainii ca insotitori sau parteneri de vanatoare, dar deasemenea foloseau Mastiffi in lupte. Nu toti cainii din Egiptul antic erau insa domestici. Ca in majoritatea locurilor din lume, existau si caini salbatici, sau proscrisi, care primeau un tratament cu totul diferit fata de cainii domestici.
 Reprezentari ale cainilor in arta din Grecia si Roma antica dateaza de prin anii 300 i.Hr, desi nu chiar atat de multe ca in cea egipteana. Acestia au fost mentionati in scrierile lor atat de catre Aristotel cat si de Homer, iar portrete ale lor au existat pe monede romane si grecesti. Cainii reprezentau o parte integranta a societatilor grecesti si romane. Ei erau folositi atat pentru vanatoare, cat si pentru paza. Grecii si romanii foloseau cainii la razboi, punand zgarzi cu tepi pe caini de tip Mastiff si trimitandu-i la lupta. Romanii apreciau si cainii lor de companie, crescandu-i si inmultindu-i pentru a conserva anumite aspecte, cam in aceeasi masura ca iubitorii de caini din zilele noastre. Cainii de companie erau considerati simboluri ale statutului social si multi nobili cresteau atat caini de companie, cat si caini de vanatoare.
 Cainii erau animale de companie valoroase si luptatori feroce si in Asia - inca din anii 1.000 i.Hr. in China, ei erau pretuiti de catre nobilime, care crestea caini mici, denumiti caini de maneca, pe post de animale de companie. Se spune ca acesti caini erau atat de mici incat incapeau in manecile unei persoane din nobilime.
 Tot in Asia, calugarii budisti au inceput sa creasca rase de caini de talie mica, care sa imite aspectul leilor, care se spunea ca erau loiali lui Budda. In India, Cainii Lei ai lui Budda, sau Cainii Fo, erau considerati a fi lei adevarati cu comportament de caini. Nu existau lei in Asia insa, iar imaginea unor lei asemanatori cainilor a devenit treptat a unor caini asemanatori leilor. In China, Japonia, Coreea si Tibet, Cainele Fo a fost integrat in cultura si credinciosii au inceput sa creasca mici caini pentru a semana a lei. Printre acesti caini s-au aflat Pechinezii. Lhasa apso, Terrierul tibetan si Shih Tzu, iar mai tarziu pretiosii caini de vanatoare, de paza si de lupta din Asia de Est.
 In Europa medievala, cainii au fost folositi la vanatoare si erau foarte pretuiti de catre nobilimea vremii, unii dintre acesti nobili avand chiar cateva sute de caini. Atat de mult erau pretuiti acesti caini, incat oamenii de rand nu aveau voie sa detina caini care puteau lua urma sau care puteau alerga vanatul - cainii oamenilor de rand trebuiau sa fie sub o anumita marime sau sa mearga intr-un anumit fel, astfel incat ei si proprietarii lor sa nu poata fura vanatul de pe pamanturile nobilimii. Conform acelorasi surse, acestea sunt originile raselor de Terrieri - caini astfel selectionati pentru a fi destul de mici incat sa poata fi tinuti de catre oamenii de rand in mod legal, dar care sa fie totusi capabili sa vaneze animale mici.
 Mai tarziu, in special in timpul Renasterii, cainii au devenit simboluri la curtile regale europene. Europenii cresteau in continuare caini pentru a fi folositi la vanatoare, dar imperecheau si caini mici pentru companie si caini fiorosi pentru lupte cu ursi, tauri sau alti caini. Cainii mici de companie erau alintati de catre aristocratie si traiau in lux.
 Se crede ca si bastinasii americani tineau in compania lor caini inca de cand primii oameni au trecut Podul de Pamant de peste Bering. In functie de trib, cainii erau folositi fie ca insotitori, caini de vanatoare fie pentru carnea lor. Existau de asemenea si caini vagabonzi care traiau la marginea satelor.
 Cainii au trait si pe langa oamenii din triburile din Africa, atat ca animale fara stapan, cat si ca vanatori. Cainele Rhodesian Ridgeback a aparut din imperecherea cainilor tinuti de poporul Koisan din Africa de Sud. De asemenea, in Africa de Nord si Estul Mijlociu, traiau cainii semi-salbatici sau caini care erau salbatici in unele zone, dar care in alte zone erau folositi la vanatoare sau la paza cirezilor.
 De-a lungul intregului mileniu doi, cainii au fost folositi ca muncitori in Europa si pe continentul american. Erau crescuti si antrenati pentru a servi intr-o varietate de servicii: de la caini de razboi la caini de vanatoare si caini salvatori. Domeniile in care erau folositi variau de la paza cirezilor si animalelor de ferma pana la caini de tractiune - care trageau carucioare cu bunuri sau oameni si mergeau continuu pentru a pune in functiune roti de moara.
 Pe masura ce viata din Vest a trecut de la agricultura la urbanism in timpul Revolutiei Industriale, cainii si-au pierdut caracterul de muncitori si au capatat o semnificatie mai adanca pe post de companioni. Pe masura ce se depindea din ce in ce mai putin de caini pentru a munci, s-a pus din ce in ce mai mult accent pe modul in care acestia aratau, lucru care a dat nastere la pasiunea pentru caini si la cursa de formare a raselor. Pe la mijlocul anilor 1800 in Europa, iar apoi cu repeziciune si in Statele Unite ale Americii, au aparut cluburile de rase si concursurile de rasa.
 Pana la mijlocul secolului al XX-lea, majoritatea cainilor din Statele Unite traiau intr-un mediu urban sau suburban - tinuti in lesa si in spatele gardurilor inalte. Pe masura ce cainii au trecut de la statutul de animale de povara din ce in ce mai mult la cel de membri ai familiei, au inceput sa apara grupurile preocupate cu bunastarea acestora. Legile care interziceau cruzimea fata de animale au impiedicat ca acestia sa fie folositi la tractiune in mediile urbane, reducand si mai mult rolul lor ca animale de munca. insa, in a doua jumatate a secolului al XX-lea, cainii din Europa si S.U.A. au reinceput sa fie folositi si ca animale de munca: caini de asistenta, caini pentru detectie si caini politisti si militari.
 In vreme ce dezvoltarea cainilor a fost observata pe tot parcursul istoriei. In unele locuri din lume, statutul lor a ramas practic neschimbat. Pe tot parcursul existentei societatilor agrare si industriale, exista caini care continua sa traiasca in mare parte in acelasi fel in care traiau stramosii lor de acum 10 000 - 15 000 de ani.


 
 
Back to content | Back to main menu