Du-te la conținut
Cainele si viata in apartament
*****
19. Cainele si copiii, cainele si persoanele varstnice
*****
 
Cainele si copiii

Copiii de la oras se tem, din pacate, din ce in ce mai mult de caini. O teama indusa de parinti sau de familie, de mass-media si, de asemenea, de indepartarea de natura, de animale si dintr-o imensa lipsa de cunoastere. Teama de necunoscut. Parintii si scoala au o responsabilitate si un rol de jucat pentru a-i familiariza pe copii cu lumea animalelor, cu lumea celorlalti.
Natura este esentiala pentru supravietuirea omului, iar copiii nostri sunt adultii de maine. Cainele ocupa si el un loc al lui, bine definit, in lumea noastra, asadar e bine sa-i invatam pe copii sa respecte si sa cunoasca animalul. Copiii recunosc ca detinerea unor animale ii ajuta sa-si faca prieteni. Prezenta cainelui faciliteaza contactele si interactiunile. Cainele apare drept un suport de substitut afectiv, o sursa de motivatie si de joaca. Cainele ne poate ajuta sa nu ne inchidem in noi insine. Ne da sentimentul ca putem fi folositori la ceva ne permite sa nu dezvoltam teama de ceilalti, de multime si de singuratate; ne permite sa fim iubiti pentru ceea ce facem oferind compania noastra.
Cainele de familie ofera sprijin emotional, afectiune, iubire neconditionata, si pare sa joace un rol important in starea de bine emotionala a copilului, intr-un mod similar obiectelor, precum jucariile din plus spre exemplu.
Dar cainele nu apreciaza mereu atingerile sufocante, stransul in brate, mangaierile. Sa nu idealizam relatia copil/caine, ea trebuie aprobata si supravegheata de parinti care sunt adultii model si care trebuie sa vegheze ca aceasta relatie sa decurga in respect reciproc si tinand cont de reguli. Un caine nu poate si nu trebuie sa suporte orice din partea unui copil. Uneori copiii au comportamente ce aduc atingere animalului, iar voi sunteti garantii sigurantei lui. Totusi, indiferent de calitatea educatiei, nu exista risc zero; nu va lasati niciodata copiii nesupravegheati!
Trebuie sa-i invatati sa respecte cainele care doarme sau se odihneste chiar si in alt loc decat in culcusul lui. Trebuie interzise jocurile violente, cu lupte si imbrancituri, cainilor le plac calmul si linistea. Nu-i oferiti cainelui vostru jucarii asemanatoare cu cele ale copiilor (de exemplu: jucariile de plus); nu are de unde sa stie ca jucaria copilului nu este la dispozitia lui.
Din motive de siguranta, nu lasati niciodata pe jos castronul folosit pentru mesele lui, chiar daca este gol, in prezenta copiilor sau cand coabiteaza cu alti caini sau pisici. Un caine se poate arata posesiv chiar cu un castron gol.
Copiii mici nu inteleg maraiturile sau ridicarea buzei de sus a cainelui. Dupa anumite studii, copiii de 4 ani percep o expresie agresiva (dezvelirea dintilor) ca pe un zambet in 69% din cazuri, copiii de 5 ani in 35% din cazuri si copiii de 6 ani in 25% din cazuri.
Pentru a preveni orice accident, iata cateva sfaturi adresate copiilor, dar utile si pentru adulti:
Chemati cainele mai degraba decat sa va apropiati de el;
Nu luati in brate si nu imobilizati niciodata un caine;
Nu fugiti niciodata dupa un caine;
Nu loviti si nu ridicati niciodata mana la un caine;
Nu puneti niciodata mana pe capul sau pe spatele unui caine necunoscut;
Nu va apropiati niciodata de un caine in alergare;
Apropiati-va de un caine descriind un semicerc in jurul lui;
Nu va apropiati niciodata de un caine care mananca;
Nu deranjati niciodata un caine care se odihneste;
Nu va duceti sa vedeti cainele care este sub masa sau sub scaun;
Nu va duceti sa vedeti un caine legat fara permisiunea stapanului;
Daca patrupedul casca sau foloseste alte semnale de comunicare, lasati-l in pace.

Cainele si persoanele varstnice

Prezenta unui caine langa o persoana varstnica schimba modul de raportare la mediul inconjurator si favorizeaza stabilirea unor legaturi emotionale, in special, de atasament, indispensabile oricarei fiinte vii, inclusiv omului. Cainele ne creste stima si increderea de sine, autocontrolul, ne invata importanta contactelor tactile si sporeste frecventa interactiunilor verbale.
Studiile arata ca persoanele varstnice care au un caine folosesc relatia om/caine drept substitut al relatiei om/om. 75% dintre barbatii si 67% dintre femeile in varsta marturisesc ca singurul lor prieten este cainele. Anumite persoane in varsta sunt gata sa refuze ingrijirile medicale sau spitalizarea numai sa nu se desparta de cainele lor.
In viata seniorilor, cainele isi joaca cel mai bine rolul de animal de familie, deoarece separarea zilnica de persoana care nu mai are activitati profesionale nu exista sau este foarte redusa.
Statisticile arata ca, cu cat media de varsta creste, cu atat mai importanta este ponderea animalelor in gospodarii. Procesul de imbatranire al oamenilor accentueaza dificultatile de a relationa. Problemele de comunicare cu celalalt pot aparea odata cu pensionarea. Animalul este o sursa de atenuare a tuturor acestor dificultati. Prezenta lui ii garanteaza proprietarului mentinerea unei activitati fizice minime, cainele este un facilitator al legaturii sociale si constituie un reper stabil in viata persoanei, permitandu-i cainelui sa pastreze un contact cu realitatea cotidiana. Un studiu arata ca, in cazul plimbarilor cainelui in jurul casei, in 69% dintre cazuri, un trecator a initiat o conversatie cu stapanul cainelui.
Efecte pozitive:
In timpul iesirilor cu cainele, vom intalni persoane cu care va fi posibil sa vorbim despre caine sau alte subiecte de actualitate.
Cand suntem singuri acasa, putem vorbi cu cainele, putem avea un moment in care sa ne exprimam gandurile, cel care asculta mai mult fiind cainele care cauta sa ne fie pe plac.
Comunicarea este simpla, caci situatiile (masa, plimbare...) sunt repetitive.
Se va initia o comunicare aparte intre caine si stapanul lui, aceasta fiind codata. Cainele va ajunge uneori sa inteleaga anumite cuvinte. Caracterul rutinier al modului de viata al seniorilor creste reusita comunicarii.
Un atu pentru sanatatea cerebrala
A avea un caine presupune sa facem apel la memorie in mod regulat, spre exemplu, pentru a respecta datele ingrijirii acordate animalului (administrarea vermifugilor, a vaccinurilor, a substantelor anti-purici).
Presupune o anumita organizare: aranjarea lucrurilor cainelui in acelasi loc (lesa, zgarda, pungile pentru excrermente, cheile).
Convietuirea cu un caine imprima un anumit ritm vietii de zi cu zi: momentul iesirilor, al meselor etc.
Un atu pentru starea de spirit
In 1975, oamenii de stiinta au demonstrat ca persoanele varstnice care au trait in apropierea animalelor timp de cinci luni prezentau o ameliorare in atitudinile lor sociale, o mai buna stare de sanatate mentala si un sentiment de fericire mai mare decat cele care nu au aveau animale.
Un caine ofera o companie placuta, activitati agreabile (de exemplu, iesirile) si indeamna la miscare.
Cainele ne face sa radem, ofera placere si destindere, spre exemplu, in timp ce-l mangaiem si-l observam, si aduce schimbari in rutina zilnica.
Suntem responsabili 100% pentru viata unei fiinte si nevoile ei zilnice.
Mangaierea unui caine da o senzatie de bine si de relaxare.
Un atu pentru sanatatea fizica
Un studiu american a demonstrat ca femeile de peste 70 de ani, care traiesc fara partener, dar care beneficiaza de compania unui animal, au acelasi nivel al tensiunii arteriale ca femeile de 25 de ani care au o viata sociala activa.
Trebuie sa avem activitate fizica: sa periem cainele, sa ne aplecam pentru a-i pune lesa.
Trebuie sa ne scoatem regulat cainele afara si, prin urmare, suntem obligati sa ne pregatim, sa ne facem toaleta, sa ne imbracam.
Trebuie sa iesim sa cumparam mancare pentru caine, sa ne ducem la veterinar, etc.
Aceste activitati duc la cresterea controlului de sine, al gesturilor, putem simti daca animalul apreciaza atingerea anumitor parti ale corpului sau nu.
Un animal aduce cu sine un cost financiar ce trebuie prevazut in buget. lubirea posesiva a stapanului fata de cainele lui poate duce la incalcarea nevoilor animalului. Nevoia de exercitiu fizic a cainelui este deseori ignorata, persoana refuza sa-l lase in libertate, chiar in locuri sigure, de teama de a nu-l pierde, refuza sa il lase sa aiba contacte cu alti caini de teama sa nu se raneasca si pentru ca nevoia ei de iubire neconditionata si exclusiva sa fie asigurata.
Dupa decesul stapanului, se intampla frecvent ca animalul sa fie abandonat sau, mai rau, eutanasiat de familie, caci nimeni nu doreste sa-l preia. Asadar, este important ca stapanul sa se gandeasca la viitorul cainelui in cazul spitalizarii sau al disparitiei sale fizice.
A stapani si a tine in lesa un labrador nu este acelasi lucru cu un yorkshire, asadar trebuie sa va alegeti cainele in functie de conditia fizica pe care o aveti.
Un pui se poate dovedi foarte repede istovitor: iesiri din doua in doua ore, deprinderea obiceiului de a-si face nevoile afara si accidentele inevitabile, care necesita mai multa atentie decat de obicei, precum si riscul de cadere sau de alunecare.

Prejudecata:
Parintii mei sunt pensionari si ies putin. Am hotarat sa le ofer un catelus ca sa aiba o ocupatie.
Este o idee buna?
Nu!
Un caine trebuie sa fie ales nu se ofera cadou. A-l alege este o necesitate si un parcurs esential in relatia om/caine. Daca aduceti cuiva un caine ce nu a fost ales si este poate chiar nedorit, puneti relatia in pericol.
Pe de alta parte, anumite persoane varstnice nu doresc sa aiba (din nou) un caine din motive personale si care trebuie sa fie respectate.
O persoana in varsta este o persoana adulta responsabila care, daca doreste, va putea face demersurile necesare pentru a alege un caine.


Va rugam sa ne urmariti si pe facebook la: https://www.facebook.com/VanzariCaini/

Interpet's International
+40 761 767 767
Lassiter64@gmail.com
Cainele si copiii
Înapoi la cuprins