Du-te la conținut


Relatia dintre caini si oameni este cu adevarat unica. Ea dureaza de 100.000 de ani, de la inceputurile procesului de domesticire. Astazi, abilitatea noastra de a comunica eficient cu cainii a determinat dresarea lor in vederea indeplinirii unei serii de roluri ce ne vin in ajutor, precum si a transformarii lor in tovarasi mult iubiti.


Comunicarea canina

Cainii sunt animale de companie preferate de foarte multe persoane si datorita mostenirii lor genetice. Toti cainii domestici din zilele noastre sunt urmasi ai lupului cenusiu, care este din fire o specie foarte sociabila. Ca urmare, cainii insisi s-au adaptat bine la trecerea la un alt tip de haita, cel al familiei umane. Desi noi, ca specie, depindem astazi in primul rand de capacitatea de articulare in scopul comunicarii, cainii au dezvoltat un sistem mai complex de interactiune, bazat foarte mult pe celelalte simturi, in special pe cel al mirosului. Limbajul corpului este si el important pentru a indica dispozitia, oferind o surprinzator de sofisticata metoda de exprimare.
   Satisfactia, nemultumirea, avertizarea, teama si agresivitatea: toate acestea, precum si alte stari emotionale, sunt transmise de caine prin limbajul corpului. Abilitatea de a recunoaste si a interpreta aceste semnale este esentiala pentru orice stapan care doreste sa inteleaga comportamentul cainelui sau si nu necesita vreun talent special, ci doar simpla observare. Invatarea acestui limbaj aduce o serie de avantaje practice semnificative, care va permit sa comunicati mai eficient cu patrupedul dumneavoastra. Veti invata sa:
• Distingeti miscari subtile ale urechilor, lucru care va comunica faptul ca este constient de comportamentul sau necorespunzator.
• Descoperiti cand patrupedul dumneavoastra este plictisit si predispus la stricaciuni si cum sa evitati distrugerile pe care vi le-ar provoca in casa.
• Invatati regulile simple ale jocurilor amuzante care va vor face placere dumneavoastra si cainelui.
• Invatati de ce catelusul „cerseste” si cum sa impiedicati aceasta atitudine sa se repete in mod frecvent.
• Apreciati ce anume i-ar putea provoca teama cainelui dumneavoastra si cum sa-i diminuati angoasele.
• Savurati timpul petrecut impreuna, intelegand din reactiile cainelui cand doreste sa se joace sau cand se multumeste doar sa fie mangaiat.
• Hraniti cainele astfel incat mesele sa nu devina un motiv de manifestare a agresivitatii.
• Evitati ca patrupedul dumneavoastra sa devina o pacoste pentru vecini din cauza faptului ca latra atunci cand nu sunteti acasa.
• Intelegeti de ce patrupedul dumneavoastra face mizerie in casa in repetate randuri si cum poate fi dezvatat de acest obicei.
• Va dati seama atunci cand cainele dumneavoastra este gata sa sara la bataie.
• Va dati seama de ce un caine batran nu reuseste uneori sa stea linistit pe timpul noptii.
Desi dresajul se numara printre indatoririle esentiale ale unui stapan responsabil, este dificila realizarea cu succes a acestuia fara a intelege cum isi vede un caine propria lume. Doar intelegandu-i limbajul il puteti integra pe deplin in familie si puteti depasi dificultatile care este posibil sa apara chiar in procesul de dresare. Construind un dialog cu cainele dumneavoastra, va veti bucura si mai mult de compania lui, stiind ca aceasta relatie este benefica si pentru el. Intelegerea comportamentului cainelui va permite sa comunicati mai eficient cu animalul dumneavoastra de casa, ceea ce lui ii da un sentiment mai profund de siguranta, avand ca rezultat cresterea atasamentului fata de dumneavoastra.

Cum se exprima cainii in mod firesc

Cainii domestici sunt animale de haita, la fel ca si stramosul lor, lupul. Lupii comunica in cadrul haitei pentru a-si putea coordona atacul asupra prazii atunci cand vaneaza si pentru a-si creste puii. Aceleasi instincte pot fi si astazi remarcate la cainii domestici, desi haita il include acum pe stapanul uman. Cainii folosesc diferitele parti ale corpului pentru a-si transmite mesaje unii altora, deprinzand acest limbaj complex inca din stadiul de catelusi.

Evolutia limbajului canin

 Lupii si cainii impartasesc un limbaj ce implica folosirea complexa a pozitiilor corporale, urechilor si cozii. In timp ce anumite elemente ale acestui limbaj sunt instinctive, altele sunt deprinse de la mama si de la ceilalti frati inca din stadiul de catelusi.
Simularea luptei este deosebit de importanta in acest sens deoarece permite catelusilor sa deprinda anumite reguli de eticheta canina intr-un mediu pasnic.
Desi cainii domestici se mai aseamana inca in multe privinte cu lupii, importanta diferitelor aspecte ale limbajului s-a schimbat ca urmare a interactiunii cu oamenii. Abilitatile dezvoltate in natura nu mai sunt necesare in mediul domestic; in mod similar, anumite caracteristici ale cainilor au fost incurajate de catre proprietarii lor umani, de pilda latratul de avertizare in caz de pericol. Totusi, mijloacele esentiale de comunicare intre caini, fie intre mama si puii sai, fie intre doi caini adulti ce se intalnesc pentru prima data, sunt reprezentate de limbajul corpului, o forma de comunicare transmisa din generatie in generatie aproape fara modificari.
Simularea luptei este deosebit de importanta in acest sens deoarece permite catelusilor sa deprinda anumite reguli de eticheta canina intr-un mediu pasnic.
Desi cainii domestici se mai aseamana inca in multe privinte cu lupii, importanta diferitelor aspecte ale limbajului s-a schimbat ca urmare a interactiunii cu oamenii. Abilitatile dezvoltate in natura nu mai sunt necesare in mediul domestic; in mod similar, anumite caracteristici ale cainilor au fost incurajate de catre proprietarii lor umani, de pilda latratul de avertizare in caz de pericol. Totusi, mijloacele esentiale de comunicare intre caini, fie intre mama si puii sai, fie intre doi caini adulti ce se intalnesc pentru prima data, sunt reprezentate de limbajul corpului, o forma de comunicare transmisa din generatie in generatie aproape fara modificari.

Comunicarea cu ajutorul mirosului

Fiind urmasi ai unui pradator ce traia in haite, si cainii se bazeaza foarte mult pe simtul olfactiv. In salbaticie, acesta le permitea sa recunoasca alti membri ai grupului si sa reactioneze imediat atunci cand se ivea ocazia vreunei partide de vanatoare. Pentru cainii domestici, aceasta forma de comunicare se evidentiaza mai ales prin marcarea cu urina, insa simtul olfactiv al cainelui joaca un rol esential in relatia cu alti caini chiar din momentul in care incepe sa caute cu nasucul mamelonul mamei.

De ce este exprimarea importanta pentru caini

Comunicarea canina intima nu este importanta doar pentru a mentine contactul dintre indivizi: ea permite cainilor, de asemenea, realizarea de legaturi vitale cu alti membri ai grupului, de la care vor deprinde elementele de baza ale comunicarii.

Cainele reprezentativ

 In mod normal, putem sa identificam cainele dominant al unui grup pe baza comportamentului sau. Poate fi surprinzator faptul ca exemplarul cel mai mare nu este neaparat si cel dominant.
Cainele dominant are o atitudine plina de incredere. Coada ii sta ridicata deasupra spatelui, pe cand ceilalti caini au o atitudine umila si cauta sa pastreze distanta.
Importanta este si pozitia buzelor. Cainii ierarhic inferiori nu isi dezvelesc dintii, acesta putand fi interpretat ca un semn de avertizare asupra unei reactii agresive.
Cainii bine familiarizati unul cu celalalt dau deseori curs luptelor simulate. Ambii caini mentin contactul vizual, care reprezinta o modalitate clara de comunicare. Nu exista maraitul in crescendo agresiv care preceda o lupta adevarata. Confruntarea in joaca permite cainilor tineri sa-si dezvolte tehnicile de lupta, invatand cum sa se miste si sa-si pastreze echilibrul, dar si sa evalueze slabiciunile adversarului.
Cainii isi folosesc membrele anterioare atunci cand se lupta in joaca, pentru a-si tine oponentul la distanta, si urmaresc sa prinda gatul adversarului fara insa a-i provoca rani.

Cainele dominant are o atitudine plina de incredere. Coada ii sta ridicata deasupra spatelui, pe cand ceilalti caini au o atitudine umila si cauta sa pastreze distanta.
Importanta este si pozitia buzelor. Cainii ierarhic inferiori nu isi dezvelesc dintii, acesta putand fi interpretat ca un semn de avertizare asupra unei reactii agresive.
Cainii bine familiarizati unul cu celalalt dau deseori curs luptelor simulate. Ambii caini mentin contactul vizual, care reprezinta o modalitate clara de comunicare. Nu exista maraitul in crescendo agresiv care preceda o lupta adevarata. Confruntarea in joaca permite cainilor tineri sa-si dezvolte tehnicile de lupta, invatand cum sa se miste si sa-si pastreze echilibrul, dar si sa evalueze slabiciunile adversarului.
Cainii isi folosesc membrele anterioare atunci cand se lupta in joaca, pentru a-si tine oponentul la distanta, si urmaresc sa prinda gatul adversarului fara insa a-i provoca rani.

Comunicarea la cateii de varste fragede

 O ierarhie incepe sa se faca simtita printre catelusii de la aceeasi mama aproape imediat ce apar pe lume, in functie de pozitia mamelonului pe care il prind cand se hranesc. Acelasi mamelon ramane in proprietatea catelusului pe toata perioada alaptarii. Este posibil ca acest lucru sa aiba urmari in evolutia individuala a catelusului.
 Pozitiile de alaptare cele mai bune sunt cele din partea superioara a corpului catelei. Ordinea aparitiei pe lume sau a greutatii la nastere nu are nici o importanta in ceea ce priveste mameloanele la care catelusii ajung sa se hraneasca; dar fiindca mameloanele superioare produc mai mult lapte, catelusii care se hranesc la ele se vor dezvolta mai repede si este probabil sa atinga dimensiuni mai mari decat catelusii obligati sa se hraneasca la mameloanele inferioare.
 Mameloanele cele mai bune vor produce o cantitate mai mare de imunoglobina cu efect protector, care exista in laptele catelei in primele zile de viata ale puilor. Catelusii care se hranesc de la aceste mameloane vor fi mai rezistenti la infectii, iar atitudinea lor dominatoare va fi mentinuta datorita avantajului greutatii. Desi ordinea ierarhica intermediara se poate modifica, exista de regula un catelus subordonat, care va da semne de comportament docil.
 Nou-nascutii sunt lipsiti de vedere si auz. Nu pot sa-si controleze singuri temperatura corpului in mod eficient, si vor pierde caldura foarte usor. Ca urmare, se vor inghesui frecvent unul intr-altul pentru a pastra caldura sau se vor ghemui langa mama lor. In relatia mamei eu puii, caldura corporala, atingerea si mirosul sunt foarte importante pentru intarirea acestei legaturi.
 Desi catelusii nu sunt capabili sa mearga in aceasta perioada, chiar si un nou-nascut poate sa-si ridice capul si sa-si foloseasca coada pentru mentinerea echilibrului. In primele doua saptamani de viata, puii vor sta impreuna, pana cand vor putea sa se deplaseze. Dupa sapte saptamani, catelusul este pregatit sa deprinda reactiile comportamentale fundamentale venite din partea oamenilor.
 Relatia timpurie dintre catelusi si mama lor va avea un important efect asupra abilitatii ulterioare de comunicare a puilor. De regula, mama isi ingrijeste singura puii chiar daca este si masculul in preajma, de teama ca acesta ar putea sa-si atace progeniturile, desi ar fi un lucru neobisnuit.
 In primele trei saptamani de dupa nastere, daca mama simte ca puii sunt in pericol ori s-au departat de ea, ii va readuce prinzandu-i de gat. Tot ea ii va linge pentru a le stimula activitatea intestinala si biliara de dupa hranire. La varsta de trei saptamani, puii se pot deplasa singuri, dar este inca prematur sa faca deplasari departe de mama sau de ceilalti frati.
 Masculii nu interactioneaza indeaproape cu puii mici, desi mai tarziu este posibil sa se joace impreuna.
De regula, puii reactioneaza la sunete la varsta de doua-trei saptamani. Din pacate, surditatea congenitala este o problema a anumitor rase, cum ar fi dogul argentinian sau dalmatienii. Catelusii afectati au de obicei reactii intarziate; ei se bazeaza foarte mult pe simtul olfactiv si pe indiciile vizuale a caror interpretare o deprind din relatia cu fratii, in prima perioada a vietii.
 Ochii unui catelus incep sa se deschida, de regula, incepand cu varsta de aproximativ doua saptamani, ajutandu-i sa devina mult mai constienti de mediul in care traiesc.
Nou-nascutii sunt lipsiti de vedere si auz. Nu pot sa-si controleze singuri temperatura corpului in mod eficient, si vor pierde caldura foarte usor. Ca urmare, se vor inghesui frecvent unul intr-altul pentru a pastra caldura sau se vor ghemui langa mama lor. In relatia mamei eu puii, caldura corporala, atingerea si mirosul sunt foarte importante pentru intarirea acestei legaturi.
 Desi catelusii nu sunt capabili sa mearga in aceasta perioada, chiar si un nou-nascut poate sa-si ridice capul si sa-si foloseasca coada pentru mentinerea echilibrului. In primele doua saptamani de viata, puii vor sta impreuna, pana cand vor putea sa se deplaseze. Dupa sapte saptamani, catelusul este pregatit sa deprinda reactiile comportamentale fundamentale venite din partea oamenilor.
 Relatia timpurie dintre catelusi si mama lor va avea un important efect asupra abilitatii ulterioare de comunicare a puilor. De regula, mama isi ingrijeste singura puii chiar daca este si masculul in preajma, de teama ca acesta ar putea sa-si atace progeniturile, desi ar fi un lucru neobisnuit.
 In primele trei saptamani de dupa nastere, daca mama simte ca puii sunt in pericol ori s-au departat de ea, ii va readuce prinzandu-i de gat. Tot ea ii va linge pentru a le stimula activitatea intestinala si biliara de dupa hranire. La varsta de trei saptamani, puii se pot deplasa singuri, dar este inca prematur sa faca deplasari departe de mama sau de ceilalti frati.
 Masculii nu interactioneaza indeaproape cu puii mici, desi mai tarziu este posibil sa se joace impreuna.
De regula, puii reactioneaza la sunete la varsta de doua-trei saptamani. Din pacate, surditatea congenitala este o problema a anumitor rase, cum ar fi dogul argentinian sau dalmatienii. Catelusii afectati au de obicei reactii intarziate; ei se bazeaza foarte mult pe simtul olfactiv si pe indiciile vizuale a caror interpretare o deprind din relatia cu fratii, in prima perioada a vietii.
 Ochii unui catelus incep sa se deschida, de regula, incepand cu varsta de aproximativ doua saptamani, ajutandu-i sa devina mult mai constienti de mediul in care traiesc.

Interpets International
+40 761 767 767
Lassiter64@gmail.com

Înapoi la cuprins