Go to content

Domesticirea cainilor de rasa

Totul despre caini > Istoria Cainilor



Domesticirea cainelui


 Daca tot spunem ca isi au originile intr-un animal salbatic,
cum au ajuns cainii sa fie domesticiti?
 Oamenii de stiinta se contrazic atunci cand vine vorba de
varsta cainilor domestici. S-au desprins ei din lupi sau
dintr-un stramos asemanator lupului acum 135.000 de
ani asa cum sustine un cercetator sau au aparut acum
12.000 - 15.000 de ani, atunci cand sunt datate primele
semne ale existentei lor? A evoluat cainele domestic pe
care il cunoastem acum catre prezenta sa stare de existenta
dupa ce oamenii au inceput sa isi faca asezari permanente,
acum 15.000 de ani? Indiferent de situatia in care au devenit
o specie separata acum 100.000 de ani sau acum 10.000
de ani stim cu siguranta ca acestia nu erau animalele domesticite
pe care le cunoastem astazi pana nu si-au intersectat destinele
cu ale oamenilor.
 Este general acceptat faptul ca stramosii cainelui au fost
atrasi initial catre adaposturile umane datorita oportunitatilor
de a-si obtine hrana. Ei au venit aici pentru a manca resturi de
mancare sau gunoaie, cat si deseuri umane care erau aruncate
la marginile asezarilor. Cu timpul, satenii s-au obisnuit cu
aceste animale; poate chiar le-au considerat utile pentru
eliminarea gunoaielor si a resturilor inaintea aparitiei altor animale
mai putin dorite. Pe masura ce acesti caini din jurul satelor au
devenit teritoriali, probabil au inceput sa latre la alte animale
care se apropiau sau la straini. Este posibil ca satenii au inceput
sa aprecieze avertizarile timpurii datorate latraturilor si
comportamentelor teritoriale pentru a indeparta animalele periculoase
sau doar deranjante.
 Cu timpul, satenii probabil au inceput sa recunoasca anumiti
caini din sat - poate chiar dandu-le nume sau luand un pui
pentru a-l creste spre distractia copiilor. Cumva, odata cu
trecerea anilor, cainii au devenit o parte integranta a lumii
satelor - traind in interiorul granitelor lor si nu la periferie
ca pana atunci. Un vanator probabil a descoperit ca unii dintre
caini puteau lua urma sau puteau fi de ajutor la doborarea prazii
de talie mare. Ei au inceput sa ia acesti caini impreuna cu
ei la vanatoare, folosindu-se de capacitatile olfactive superioare
si de viteza lor pentru a captura hrana. La un moment dat, satenii
au inceput sa isi creasca propriile animale de ferma, iar slujba
cainilor a fost orientata spre a pazi cirezile. In urmatorii 10.000
de ani, cainii au devenit animale de ajutor de-a lungul continentelor,
fiind folositi pentru mai multe slujbe. Ei erau dresati sa pazeasca
oamenii si cirezile de animale, sa vaneze, sa mane turmele si sa
traga sanii sau alte vehicule de transport.
 Domesticirea cainilor a aparut pe intreg mapamondul cam in
acelasi timp - aparent fara legatura. Se pare ca taranii din
Asia, Africa si Europa si-au inceput relatiile cu cainii, intr-un mod
asemanator, intamplator.  ...Exista doua tipuri de Canis familiaris,
desi din punct de vedere tehnic nu sunt subspecii: cainii pariah si
cainii cu adevarat domestici. Cainii pariah continua sa traiasca la
marginea asezarilor, supravietuind doar printr-un comportament
asemanator stramosilor canini. In acelasi timp, rudele lor
apropiate, cainii domestici, traiesc in casele noastre si isi impart
viata cu noi. Cainii pariah traiesc in zone urbane, in gropile de
gunoi, si zone fara populatie. Unii traiesc si in zone rurale. Sunt
deseori gasiti in tari subdezvoltate, dar exista de asemenea si in
tari mai dezvoltate, in special in zone sarace.   Cainii domestici
si cainii pariah isi intersecteaza deseori drumul si nu este iesit din
comun ca o categorie sa devina, in decurs de una sau doua
generatii, cealalta.

Cronologia domesticirii

 Cercetarile recente arata ca domesticirea cainilor a avut loc
undeva acum 10.000-15.000 ani. Aceleasi cercetari au aratat
ca oamenii au fost insotiti de caini cand au traversat Podul
de Pamant Bering, acum aproximativ 13.000 ani. atunci cand
primii oameni au trecut din Asia in America continentala. Primele
dovezi ale coabitarii dintre oameni si caini dateaza din anii 7.000 i.Hr.
 Inca de la domesticirea lor, cainii ne-au acompaniat si
servit in multe moduri. Ne-au fost companioni si parteneri de lucru.
In unele culturi, le-am consumat carnea ca hrana, in altele i-am
rasfatat. Cainii pot fi intalniti in literatura si arta antica, iar cateva
culturi vechi chiar s-au rugat lor.
 In arta egipteana, ce dateaza de prin anii 4.500 i.Hr, sunt prezentati
caini care seamana foarte mult cu rasele actuale de caini vanatori.
Cainii vechilor egipteni erau respectati si cateodata considerati mesageri
ai zeilor. Unii zei erau chiar infatisati ca fiind in parte caini, cum ar fi
zeul cu chip de sacal, Anubis, si zeul Seth care avea corpul unui
caine. Nu era neobisnuit ca unii caini sa fie mumificati. Egiptenii
foloseau cainii ca insotitori sau parteneri de vanatoare, dar deasemenea
foloseau Mastiffi in lupte. Nu toti cainii din Egiptul antic erau insa
domestici. Ca in majoritatea locurilor din lume, existau si caini salbatici,
sau proscrisi, care primeau un tratament cu totul diferit fata de
cainii domestici.
 Reprezentari ale cainilor in arta din Grecia si Roma antica dateaza
de prin anii 300 i.Hr, desi nu chiar atat de multe ca in cea egipteana.
Acestia au fost mentionati in scrierile lor atat de catre Aristotel cat si
de Homer, iar portrete ale lor au existat pe monede romane si grecesti.
Cainii reprezentau o parte integranta a societatilor grecesti si romane.
Ei erau folositi atat pentru vanatoare, cat si pentru paza. Grecii si
romanii foloseau cainii la razboi, punand zgarzi cu tepi pe caini de
tip Mastiff si trimitandu-i la lupta. Romanii apreciau si cainii
lor de companie, crescandu-i si inmultindu-i pentru a conserva
anumite aspecte, cam in aceeasi masura ca iubitorii de caini din
zilele noastre. Cainii de companie erau considerati simboluri ale
statutului social si multi nobili cresteau atat caini de companie,
cat si caini de vanatoare.
 Cainii erau animale de companie valoroase si luptatori feroce si
in Asia - inca din anii 1.000 i.Hr. in China, ei erau pretuiti de catre
nobilime, care crestea caini mici, denumiti caini de maneca, pe
post de animale de companie. Se spune ca acesti caini erau atat
de mici incat incapeau in manecile unei persoane din nobilime.
Tot in Asia, calugarii budisti au inceput sa creasca rase de caini de
talie mica, care sa imite aspectul leilor, care se spunea ca erau loiali
lui Budda. In India, Cainii Lei ai lui Budda, sau Cainii Fo, erau
considerati a fi lei adevarati cu comportament de caini. Nu existau
lei in Asia insa, iar imaginea unor lei asemanatori cainilor a devenit
treptat a unor caini asemanatori leilor. In China, Japonia, Coreea
si Tibet, Cainele Fo a fost integrat in cultura si credinciosii au inceput
sa creasca mici caini pentru a semana a lei. Printre acesti caini s-au
aflat Pechinezii. Lhasa apso, Terrierul tibetan si Shih Tzu, iar mai tarziu
pretiosii caini de vanatoare, de paza si de lupta din Asia de Est.
 In Europa medievala, cainii au fost folositi la vanatoare si erau
foarte pretuiti de catre nobilimea vremii, unii dintre acesti nobili
avand chiar cateva sute de caini. Atat de mult erau pretuiti acesti
caini, incat oamenii de rand nu aveau voie sa detina caini care
puteau lua urma sau care puteau alerga vanatul - cainii oamenilor
de rand trebuiau sa fie sub o anumita marime sau sa mearga intr-un
anumit fel, astfel incat ei si proprietarii lor sa nu poata fura vanatul
de pe pamanturile nobilimii. Conform acelorasi surse, acestea sunt
originile raselor de Terrieri - caini astfel selectionati pentru a fi destul
de mici incat sa poata fi tinuti de catre oamenii de rand in mod legal,
dar care sa fie totusi capabili sa vaneze animale mici.
 Mai tarziu, in special in timpul Renasterii, cainii au devenit
simboluri la curtile regale europene. Europenii cresteau in continuare
caini pentru a fi folositi la vanatoare, dar imperecheau si caini mici
pentru companie si caini fiorosi pentru lupte cu ursi, tauri sau alti caini.
Cainii mici de companie erau alintati de catre aristocratie si traiau in lux.
 Se crede ca si bastinasii americani tineau in compania lor caini inca
de cand primii oameni au trecut Podul de Pamant de peste Bering.
In functie de trib, cainii erau folositi fie ca insotitori, caini de vanatoare
fie pentru carnea lor. Existau de asemenea si caini vagabonzi care traiau
la marginea satelor.
 Cainii au trait si pe langa oamenii din triburile din Africa, atat ca
animale fara stapan, cat si ca vanatori. Cainele Rhodesian Ridgeback
a aparut din imperecherea cainilor tinuti de poporul Koisan din Africa
de Sud. De asemenea, in Africa de Nord si Estul Mijlociu, traiau cainii
semi-salbatici sau caini care erau salbatici in unele zone, dar care
in alte zone erau folositi la vanatoare sau la paza cirezilor.
 De-a lungul intregului mileniu doi, cainii au fost folositi ca muncitori
in Europa si pe continentul american. Erau crescuti si antrenati pentru
a servi intr-o varietate de servicii: de la caini de razboi la caini de
vanatoare si caini salvatori. Domeniile in care erau folositi variau de la
paza cirezilor si animalelor de ferma pana la caini de tractiune - care
trageau carucioare cu bunuri sau oameni si mergeau continuu pentru
a pune in functiune roti de moara.
 Pe masura ce viata din Vest a trecut de la agricultura la urbanism
in timpul Revolutiei Industriale, cainii si-au pierdut caracterul
de muncitori si au capatat o semnificatie mai adanca pe post de
companioni. Pe masura ce se depindea din ce in ce mai putin de
caini pentru a munci, s-a pus din ce in ce mai mult accent pe modul
in care acestia aratau, lucru care a dat nastere la pasiunea pentru
caini si la cursa de formare a raselor. Pe la mijlocul anilor 1800 in Europa,
iar apoi cu repeziciune si in Statele Unite ale Americii, au aparut cluburile
de rase si concursurile de rasa.
 Pana la mijlocul secolului al XX-lea, majoritatea cainilor din Statele
Unite traiau intr-un mediu urban sau suburban - tinuti in lesa si
in spatele gardurilor inalte. Pe masura ce cainii au trecut de la statutul
de animale de povara din ce in ce mai mult la cel de membri ai
familiei, au inceput sa apara grupurile preocupate cu bunastarea
acestora. Legile care interziceau cruzimea fata de animale au impiedicat
ca acestia sa fie folositi la tractiune in mediile urbane, reducand si mai
mult rolul lor ca animale de munca. insa, in a doua jumatate a secolului
al XX-lea, cainii din Europa si S.U.A. au reinceput sa fie folositi si ca
animale de munca: caini de asistenta, caini pentru detectie si
caini politisti si militari.
 In vreme ce dezvoltarea cainilor a fost observata pe tot parcursul
istoriei. In unele locuri din lume, statutul lor a ramas practic neschimbat.
Pe tot parcursul existentei societatilor agrare si industriale, exista
caini care continua sa traiasca in mare parte in acelasi fel in care
traiau stramosii lor de acum 10 000 - 15 000 de ani.



Back to content