Du-te la conținut
Cainele in afara casei
Cainele si gradina


Exista mai multe zone din afara casei dumneavoastra la care cainele va avea acces. Poate curtea din spatele casei este imprejumuita de gard, in vreme ce cea din fata casei nu: daca se intampla asa, atunci aruncati o privire prin preajma pentru a vedea ce tipuri de plante cresc in vecinatate. Exista vreo planta care este toxica pentru animale? Daca nu stiti, luati o mostra si duceti-o la un specialist pentru a o identifica, apoi comparati-o cu lista pe care v-o oferim pentru a determina care este gradul de risc la care este supus cainele dumneavoastra, in cazul in care este toxica, distrugeti-o sau mutati-o intr-o zona a casei dumneavoastra la care cainele nu are acces, cum ar fi in curtea neingradita din fata casei. Puteti, de asemenea, sa creati o gradina de plante imprejmuita de gard, la care cainele sa nu aiba acces. Iar daca tineti la plantele din curtea dumneavoastra, ar trebui sa le mutati intr-un loc ferit de neinfricatul dumneavoastra catelus, cel putin pana cand acesta va invata toate regulile pentru viata in exterior.
Treceti apoi la gradina cu legume. Multi proprietari de caini presupun ca daca legumele sunt comestibile, asa sunt si plantele. Acest lucru nu este intotdeauna adevarat. Rosia, de exemplu, este inrudita cu Umbra noptii (Solcinum nigrum) si este toxica. Bineinteles ca noi n-am rontai niciodata la ea, dar un pui de catel s-ar putea sa faca acest lucru. Exista si alte motive pentru care ati dori sa va tineti catelul departe de gradina de legume. Un catel care zburda printre plante le-ar putea calca si distruge.
Cainilor le place sa sape in pamant moale si se bucura sa se tavaleasca in busuioc proaspat, in special rasele de vanatoare cum sunt Beagle, Foxterrier, Westie, Labrador sau Golden Retriever.
 Pe langa acestea, prezenta lor acolo nu ne-ar face nici noua bine. Ei nu stiu ca vegetalele sunt de mancat si nu le trateaza diferit de orice alta zona din gradina. Asta inseamna ca vor urina si defeca la fel cum ar face-o si oriunde altundeva. Urina poate arde si distruge plantele mai sensibile – observati petele arse din gazon – iar fecalele va contamineaza hrana.

  Ingradire pentru gradina


Este foarte usor sa tineti cainii afara din gradina; necesita doar putina planificare.
 Optiunile variaza de la simplu, dar nu neaparat estetic, pana la complicate si atractive. O imprejmuire de sarma este eficienta impotriva puiilor si este usor de instalat. Doar desirati de pe ghem si agatati de stalpii asezati cam la un metru distanta. Sau puteti sa faceti un pas in plus si sa folositi o plasa de sarma – aceasta poate fi achizitionata intr-o varietate de dimensiuni. Ea se instaleaza intr-un mod asemanator cu imprejmuirea din sarma. Daca aveti nevoie de imprejmuire imediata, alegeti gardul de sarma. Cu ajutorul unui prieten puteti sa va protejati intreaga gradina cam intr-o ora. Acelasi tip de gard poate fi folosit si pentru protejarea plantelor imature. Doar acoperiti plantele cu o bucata de gard. Acestea vor putea sa creasca prin ochiurile gardului, dar cainele nu va putea sa ajunga la radacinile lor.
 Instalarea oricarei optiuni din sarma este o treaba de o dupa-amiaza, iar materialele pot fi gasite la orice magazin de specialitate. Aceste optiuni nu sunt insa foarte estetice, asa ca unele persoane opteaza pentru o imprejmuire mai placuta – fie din lemn in intregime, fie o combinatie de lemn si sarma. Unii chiar folosesc ornamente din fier. Toate acestea sunt bune, diferenta fiind de pret si de timpul necesar instalarii.

Cainii si alte pericole in curte

Inainte de a vă aduce câinele acasă, asiguraţi-vă că aveţi curtea îngrădită bine. Pericole suplimentare pot fi întâlnite în grădinile de flori. Scăpaţi de otrăvurile pentru melci său plante dăunătoare. Aruncaţi-le şi asiguraţi-vă că nu le mai folosiţi atât timp cât aveţi un câine în casă. Mulţi câini şi multe pisici sunt otrăvite
şi mor anual datorită acestor produse. Nu riscaţi. Găsiţi metode mai puţin toxice de a scăpa de dăunători. De asemenea, nu folosiţi în grădină său curte îngrăşăminte şi fertilizatori în săptămânile dinainte de aducerea acasă a căţelului. Puii sunt în mod special sensibili la substanţele chimice şi nutrimentele pe care acestea le conţin. Dacă folosiţi îngrăşăminte său pesticide pe gazonul din faţa casei, ţineţi câinele departe de acesta cel puţin câteva zile.
Presupunând că grădina este împrejmuită cu un gard, plimbaţi-vă în jurul acesteia şi căutaţi posibile rute de evadare. Puii se pot strecura prin spaţii foarte înguste. Orice gaură care are diametrul mai mare de 8 cm trebuie astupată. Verificaţi să nu existe şipci slăbite în gard.
Cât de înalt este gardul? Dacă aduceţi acasă un câine matur de talie mare atunci aveţi nevoie de un gard de cel puţin 1.5 metri înălţime. Un Border Collie, de exemplu, sare un gard de 2 metri fara nici un efort. Chiar dacă noul câine este abia pui. luaţi în considerare dimensiunile pe care le va atinge ca adult şi instalaţi din timp un gard suficient de înalt. Trebuie oricum să îl construiţi, iar acest lucru va fi cu siguranţă mai greu de realizat odală ce câinele va creşte. Cum rămâne cu ce se află sub gard? Ajunge acesta până la nivelul solului? Dacă nu, completaţi plasă de sârmă până la nivelul solului. Odată ce aduceţi câinele acasă s-ar putea să descoperiţi că doar aceste măsuri nu sunt suficiente. În cazul în care nu va putea trece peste său prin acesta, câteodată va săpa pe sub gard. În câteva momente, ceea ce părea a fi sigur se va destrăma. Dacă veţi descoperi că noul câine este un săpător, atunci va trebui fie să turnaţi ciment sub gard, fie să îngropaţi cărămizi pe toată lungimea curţii. Unii câini sunt aşa de buni la evadări - se caţără, sapă, ronţăie său fac orice altceva le stă în putinţă pentru a scăpa - încât trebuie ţinuţi în cuşti acoperite şi asigurate atunci când sunt afară. Apoi aruncaţi o privire asupra curţii şi remarcaţi orice ar putea reprezenta un pericol său ceva care nu doriţi să fie distrus.
Furtune pentru apă? Folosiţi un raft mai înalt pentru a le depozita departe de câinele dumneavoastră. Stropitori? Ţineţi-le în garaj său în camera cu unelte atunci când nu le folosiţi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru uneltele dc grădinărit. Există cioburi de sticlă său plastic, cuie rupte său fâşii ascuţite de metal? Inlăturaţi-le.
Aveţi o zonă în care faceţi grătar? Ţineţi cărbunii şi combustibilul de brichete departe de câine. Cum rămâne cu vopselurile vechi şi alte substanţe pe care le-aţi păstrat pentru că nu ştiţi ce să faceţi cu ele? Interesaţi-vă la firma locala de salubrizare pentru a afla unde trebuie acestia duse. (Nu turnaţi niciodată substanţe chimice folosite în chiuvetă său altă scurgere, său pe sol - acestea vor ajunge într-un final în râuri şi oceane) Odată ce vă simţiţi încrezători că este curtea sigură pentru câinele dumneavoastră, mai plimbaţi-vă o dată prin ea - s-ar putea să fiţi surprinşi de ceea
ce veţi găsi.

Cainii si animalele veninoase

Efectele toxinelor albinelor, şerpilor, broaştelor, păianjenilor şi scorpionilor veninoşi pot varia de la uşoare la mortale. Toxicitatea muşcăturii este determinată de mărimea câinelui, specia animalului veninos, intensitatea şi adâncimea muşcăturii, cantitatea de venin injectată, vârsta animalului veninos şi localizarea muşcăturii. Este mult mai probabil ca un câine să fie muşcat de o vipera, în cazul în care noi trăim în habitatul său. Intepatura albinelor poate fi foarte dureroasă, dar în general nu este fatală. Un câine mic poate fi cu uşurinţă omorât de muşcătura unui şarpe coral. Aceştia însă muşcă foarte rar câinii. Motivul pentru care acest lucru nu se întâmplă prea des este că aceşti şerpi au un cap destul de mic şi este foarte greu să îsi deschidă şura pentru a muşca şi otrăvi un câine.
În vreme ce marea majoritate a broaştelor râioase nu sunt toxice, există unele, cum ar fi broasca râioasă gigant şi broasca râioasă Colorado River, care sunt atât de veninoase încât chiar dacă un câine doar le linge, poate muri dacă nu primeşte ajutor imediat.
Veninul Văduvei negre este o toxină care afectează sistemul nervos. O muşcătură este suficientă pentru a răni său chiar ucide un câine mic. Muşcătura unui Păianjen sihastru maroniu, o altă specie veninoasă de păianjen care poate fi întâlnită pe teritoriul Europei, nu este însă aşa de periculoasă. Veninul acestei specii afectează ţesutul din jurul muşcăturii, poate provoca greaţă şi febră, şi în general necesită mai multe săptămâni pentru a se vindeca, chiar şi cu tratament veterinar. Deşi nu toate speciile de scorpion au o înţepătură veninoasă, cu excepţie pentru insecte care sunt principala lor hrană, veninul acestora poate provoca foarte multă durere. Unii scorpioni sunt însă toxici inclusiv o specie care poate fi întâlnită în Europa.
Protejaţi-vă câinele de animalele veninoase ţinându-l în lesă atunci când sunteţi în zone sălbatice şi împiedicându-l să hărţuiască animalele sălbatice său să sape la rădăcinile plantelor său sub pietre. Dacă trăiţi într-o zonă în care animalele veninoase sunt frecvent întâlnite aruncaţi o privire în grădina dumneavoastră înainte de a lăsa câinele liber.
  În cazul în care câinele a fost muşcat de un şarpe său de un alt animal veninos său atunci când bănuiţi că a mâncat o broască râioasă, nu încercaţi să îl trataţi singuri. Dacă este tratat cu un antivenin, şansele să supravieţuiască sunt mari, dar ceea ce este esenţial este timpul. Atunci când este posibil, notaţi tipul de animal cu care câinele a intrat în contact şi duceţi-l cât mai repede posibil la un veterinar.

Interpets International
+40 761 767 767
Lassiter64@gmail.com
Înapoi la cuprins